Images that speak for themselves – Street Art in Athen

As I was visiting Athen in spring 2010, I was literally astonished by the huge and remarkable production of Street Art. In no other world city have I noticed such a deep need for artistic expression beyond the established art! At that particular time, nothing else was able to render me a more complete image about the spirit of this city and of its inhabitans.

Today, I have heard on the news, that the Greek Journalists have gone on strike. They won´t release any news and tomorrow there will be no newspaper on the market. So, “silent” as they have decided to be, I am expressing my solidarity with them by sharing with you one of my series of photos with Street Art in Athen.

Again: “Le Spectre de la Rose” – Ballet

Dance: Mathias Heymann and Isabelle Ciaravola. This is one of the best interpretations of Fokine´s choreography.

For today and for the Greeks: René Aubry – “Sept Guitares” and not a single word anymore

Sept Guitares

23rd of April: Shakespeare´s birthday and the day of his death

So, I made a very, very short selection (a most difficult task) of the  Shakespeare´s 154 Sonnets:

Sonnet III

Look in thy glass and tell the face thou viewest
Now is the time that face should form another;
Whose fresh repair if now thou not renewest,
Thou dost beguile the world, unbless some mother.
For where is she so fair whose uneared womb
Disdains the tillage of thy husbandry?
Or who is he so fond will be the tomb
Of his self-love, to stop posterity?
Thou art thy mother’s glass and she in thee
Calls back the lovely April of her prime;
So thou through windows of thine age shalt see,
Despite of wrinkles, this thy golden time.
But if thou live, remembered not to be,
Die single and thine image dies with thee.

 

Sonnet XXIII

As an unperfect actor on the stage,
Who with his fear is put beside his part,
Or some fierce thing replete with too much rage,
Whose strength’s abundance weakens his own heart;
So I, for fear of trust, forget to say
The perfect ceremony of love’s rite,
And in mine own love’s strength seem to decay,
O’ercharged with burthen of mine own love’s might.
O! let my looks be then the eloquence
And dumb presagers of my speaking breast,
Who plead for love, and look for recompense,
More than that tongue that more hath more express’d.
O! learn to read what silent love hath writ:
To hear with eyes belongs to love’s fine wit.

 

Sonnet XCVIII

From you have I been absent in the spring,
When proud pied April, dressed in all his trim,
Hath put a spirit of youth in every thing,
That heavy Saturn laughed and leapt with him.
Yet nor the lays of birds, nor the sweet smell
Of different flowers in odour and in hue,
Could make me any summer’s story tell,
Or from their proud lap pluck them where they grew:
Nor did I wonder at the lily’s white,
Nor praise the deep vermilion in the rose;
They were but sweet, but figures of delight,
Drawn after you, you pattern of all those.
Yet seemed it winter still, and you away,
As with your shadow I with these did play.

 

Sonnet CXXXV

Whoever hath her wish, thou hast thy Will,
And Will to boot, and Will in over-plus;
More than enough am I that vexed thee still,
To thy sweet will making addition thus.
Wilt thou, whose will is large and spacious,
Not once vouchsafe to hide my will in thine?
Shall will in others seem right gracious,
And in my will no fair acceptance shine?
The sea, all water, yet receives rain still,
And in abundance addeth to his store;
So thou, being rich in Will, add to thy Will
One will of mine, to make thy large will more.
Let no unkind, no fair beseechers kill;
Think all but one, and me in that one Will.

 

Sonnet CXXXVI

If thy soul check thee that I come so near,
Swear to thy blind soul that I was thy Will,
And will, thy soul knows, is admitted there;
Thus far for love, my love-suit, sweet, fulfil.
Will, will fulfil the treasure of thy love,
Ay, fill it full with wills, and my will one.
In things of great receipt with ease we prove
Among a number one is reckoned none:
Then in the number let me pass untold,
Though in thy store’s account I one must be;
For nothing hold me, so it please thee hold
That nothing me, a something sweet to thee:
Make but my name thy love, and love that still,
And then thou lovest me for my name is ‘Will.’

“Le Spectre de la Rose” (Fantoma Trandafirului)

1. “Le Spectre de la Rose” (Fantoma Trandafirului) în coregrafia lui Michail Fokin (1880 -1942) a avut premiera în urmă cu 101 ani, pe 19 aprilie, în Monte Carlo, cu Vaslav Nijinsky şi Tamara Karsavina în rolurile principale. Costumele au fost create de pictorul rus Léon Bakst (1866 – 1924).  Titlul dansului preia numele unui poem de Théophile Gautier (1811 – 1872 ), de la moartea căruia, iată, se împlinesc 140 de ani. (Vezi mai jos acest poem). Muzica aparţine lui  Carl Maria von Weber – compozitor, dirijor, pianist şi critic german, unul dintre cei mai importanţi compozitori ai şcolii romantice.  Această piesă “Aufforderung zum Tanz” (Invitaţie la dans, 1819), compusă în tempoul: Moderato – Allegro vivace – Vivace – Moderato, a fost denumită o “reminiscenţă a valsului”.  În 1841 piesa, care la origini fusese compusă pentru pian, a fost orchestrată de Hector Berlioz. Au urmat şi alte orchestraţii.

Baletul “Le Spectre de la Rose”  – de aproximativ 10 minute – este una dintre cele mai sublime încercări, pe de o parte de a îmbina muzica, arta poetică şi plastică şi  dansul, iar, pe de altă parte, de a revaloriza creaţiile artistice din trecut prin filtrul prezentului în cadrul a ceea ce s-a numit  “Ballets Russes” condus de Serghei Diaghilev.Firul narativ al dansului este unul foarte simplu: o tânără se întoarce de la bal. Obosită, se aşează pe fotoliul din camera ei şi, adormind, are un vis: printr-o fereastră pătrunde “fantoma trandafirului” care, după ce dansează cu tânăra fată, iese printr-o altă fereastră… iar tânăra se trezeşte din vis. Dansul introduce elemente care în poem, deşi pot fi implicate, ele nu se regăsesc într-un mod explicit: de pildă, intrarea şi ieşirea prin fereastră. Fereastra este simbol al deschiderii spre aer şi spre lumină, al receptivităţii, asemănătoare ochiului şi conştiinţei. Despre încărcătura simbolică a trandafirului s-ar putea scrie o carte… Poemul lui Gautier este de o rară frumuseţe pentru că reuşeşte să concentreze întreaga simbolistică a trandafirului, sublimând-o în imaginea unei iubiri ce se dăruieşte şi dincolo de moarte, în şi prin dans.

2. Vaslav Nijinsky în “Le Spectre de la Rose”:

  

3. Iată şi poemul lui Théophile Gautier în original:

Le spectre de la rose

Soulève ta paupière close
Qu’effleure un songe virginal ;
Je suis le spectre d’une rose
Que tu portais hier au bal.
Tu me pris encore emperlée
Des pleurs d’argent de l’arrosoir,
Et parmi la fête étoilée
Tu me promenas tout le soir.

Ô toi qui de ma mort fus cause,
Sans que tu puisses le chasser
Toute la nuit mon spectre rose
A ton chevet viendra danser.
Mais ne crains rien, je ne réclame
Ni messe, ni De Profundis ;
Ce léger parfum est mon âme
Et j’arrive du paradis.

Mon destin fut digne d’envie :
Pour avoir un trépas si beau,
Plus d’un aurait donné sa vie,
Car j’ai ta gorge pour tombeau,
Et sur l’albâtre où je repose
Un poète avec un baiser
Ecrivit : Ci-gît une rose
Que tous les rois vont jalouser

4. Neapărat trebuie să ascultaţi această piesă a lui Carl Maria von Weber “Aufforderung zum Tanz”, BBC Symphony Orchestra, Dirijor: Arturo Toscanini cu imaginea lui Vaslav Nijinsky şi poemul lui Gautier în minte…

5. Bonus: pentru acest poem eu am ales o altă piesă: “Pastorale” de Secret Garden, şi un alt dans…. în memoria frumoasei seri de 18 Aprilie 2012, din cadrul “Dance Summit”, inspirată de dansatorul german Rainer Krennstetter, care a (re)dansat această stare extremă a iubirii ce se dăruieşte, a iubirii curate şi de… dulcea mea “Fantomă a trandafirului“… (to It my eternal Love and my Dance).

O nouă apariţie editorială în domeniul ştiinţific umanist

Aşa cum „antisemitismul” a devenit un canon în cercetarea ştiinţifică umanistă, aşa va deveni şi „fascismul”. Cum să lansezi pe piaţa academică a ideilor o revistă care se cheamă „Fascism”? Simplu. Andreas Umland, al cărui interes principal în cercetare este studierea naţionalismului rus, îmi trimitea acum câteva zile vestea că o nouă revistă va fi lansată pe 17 aprilie la Institutul pentru Studii de Război, Holocaust şi Genocid (Institut for War, Holocaust and Genocide Studies) din Olanda. Revista se numeşte: „Fascism. Journal of Comparative Fascist Studies” (Fascism. Revista pentru studii comparate despre fascism) şi este editată de NIOD (Nederlands Instituut voor Oorlogsdocumentatie /Institutul Olandez pentru Documentarea Războiului) cu sediul în Amsterdam şi editura Brill. Redactorul şef al publicaţiei este Madelon de Keizer, cercetător în cadrul NIOD. Publicaţia va fi bianuală şi va apărea în aprilie, respectiv octombrie. Revista încearcă să asigure un câmp internaţional al cercetării asupra fascismului şi extremismului, nerestricţionat la graniţele unei ţări. Ea este finaţată de Organizaţia Olandeză de Studii Ştiinţifice (NWO).

Aprilie

Luna aceasta a anului, în care adesea mă surpind spionând înflorirea copacilor şi fericirea lor crescândă pe o stradă anume creată nu de mult numai şi numai pentru mine, luna aceasta de care Marianei Marin îi era atât de teamă, luna aceasta albă  şi serioasă, oh (!) aprilie scrobit în albul florilor cu petale perfect simetrice, tu îmi inunzi imaginaţia şi orice gând devine un pui de infinit prier…!  Aprilie e-n mod cert mirele ales, distins;

azi, cu reşedinţă elegantă la Paris.

“J’aime rien de plus au début de Avril, que les nouvelles que je recevrai un nouveau roman écrit par un amis.”

Aniversară: 40 de ani de la înfiinţarea “Aktionsgruppe Banat” – Conferinţă la Timişoara

Între 26 şi 28 aprilie la Timişoara se desfăşoară conferinţa “40 Jahre „Aktionsgruppe Banat“ Akteure und Texte – Mitstreiter und Begleiter” (40 de ani “Grupul de Acţiune Banat” actori şi texte – combatanţi şi însoţitori) organizată de Prof. Dr. Roxana Nubert (Universitatea de Vest, Timişoara) şi Prof. h. c. Dr. Stefan Sienerth, directorul IGKS (Institut für Deutsche Geschichte und Kultur aus Südosteruopa – Institutul pentru istorie şi cultură germană din sud-estul Europei, din cadrul Universităţii “Ludwig Maximilian”, München).

© Arhiva Richard Wagner

O iniţiativă lăudabilă, (precedată în ultimii trei ani şi de alte evenimente similare organizate atât în Germania cât şi în România, evenimente impulsionate, fără-ndoială, de interesul crescut pentru acest grup o dată cu decernarea premiului Nobel pentru literatură în 2009 scriitoarei germane Herta Müller), de a restitui public memoria grupului literar german din România anilor ’70 şi ’80, al cărui destin a fost inevitabil legat de sistemul represiv al Securităţii. Abia acum, după accesarea propriilor dosare întocmite de Securitate, precum şi după o parţială şi detaşată evaluare a fenomenului literar din perioada comunistă, li se poate restitui membrilor acestui grup memoria unui curaj, pe care ei înşişi nu-l percepeau ca pe un curaj, ci ca pe un lucru cât se poate de firesc. Nicidecum nu doresc prin asta să creez vreo legendă sau să ţes în jurul acestui grup vreo aură de eroism, ci numai să evidenţiez faptul că istoria acestui grup recuperează semantica termenului “curaj” în logica bunului simţ.  Astfel, un  act de curaj nu trebuie înţeles ca o bravură sau vitejie,  ci ca un act dintre cele mai fireşti posibile, pentru care – ce-i drept – o doză de naivitate şi candoare sunt  indispensabile.  Tinerii au un fler mai fin pentru astfel de lucruri…

Criticul literar Ion Bogdan Lefter va face o comunicare publică despre impactul pe care l-a avut antologia  “Vânt potrivit până la tare” apărută la editura Kriterion în 1982, propunând, probabil, o analiză comparată între grupul de poeţi germani şi “generaţia optzecistă”.  Antologia a fost alcătuită de Peter Motzan care a semnat şi postfaţa (şi care va fi şi el prezent la conferinţă), traducerea volumului în limba română aparţine lui Ion Muşlea, prefaţa a fost semnată de Mircea Iorgulescu.Comunicarea lui Ion Bogdan Lefter va consitui, cel mai probabil, postfaţa noii ediţii a volumului la care încă se lucrează.

O altă comunicare, care stârneşte interesul, este cea a lui Ernest Wichner (directorul Casei Literaturii din Berlin), despre lirica lui Rolf Bossert, intitulată “Despre barba roşie a anarhiei. (Despre lirica lui Rolf Bossert)”. Pe lângă abordarea din perspectiva criticii literare şi a receptării, conferinţa propune şi o abordare “confesională”, prin mărturiile celor direct implicaţi, deci din perspectiva combatanţilor (Richard Wagner, Anton Sterbling, etc.). În ultima zi de conferinţă foşti membri ai acestui grup vor citi din propriile creaţii literare.

Şi tot în ultima zi de conferinţă va fi propus spre vizionare filmul documentar “Junge rumäniendeutsche Schriftsteller im Visier der Securitate” (Tineri scriitori germani din România în vizorul Securităţii) realizat de Helmuth Frauendorfer, un film pe care l-am vizionat deja la Berlin în 2010 şi care a fost difuzat şi în Bucureşti  în cadrul conferinţei organizate de Muzeul Naţional al Literaturii şi Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti (4-5 noiembrie 2010). Cu câteva mici reţineri – personal mi s-a părut că reconstituirea profilului acestui grup literar nu a fost ancorat (mai ales la nivelul imaginii) în societatea de atunci şi nici nu i-a fost valorificată îndeajuns semnificaţia pentru societatea de azi, deci l-am suspectat de o notă prea melancolică -, totuşi,  fiind primul film documentar despre acest grup literar, îl recomand cu căldură.

Într-o astfel de iniţiativă nu putea lipsi perspectiva Securităţii. Una dintre comunicări, în acest sens, este cea a scriitorului şi publicistului William Totok despre modul cum a acţionat securitatea pentru a anihila acest grup.

La deschiderea oficială va lua cuvântul Klaus-Christian  Olasz,  consulul Germaniei la Timişoara. Conferinţa va fi însoţită de expoziţia “Grupul de Acţiune Banat în vizorul serviciului secret comunist Securitatea”, ce va putea fi vizitată în foaierul din faţa Aula Magna.

Iată şi programul complet al conferinţei (Programul este redactat, cu câteva excepţii, în limba germană) :

Programm

40 Jahre „Aktionsgruppe Banat“ Akteure und Texte – Mitstreiter und Begleiter

Temeswar/Timişoara

26. bis 28. April 2012

Donnerstag, 26. April 2012

18: 00 Uhr

Begrüßung und Eröffnung

Prof. Dr. Roxana Nubert (Univ. Temeswar);  Klaus-Christian  Olasz (Konsul der Bundesrepublik Deutschland in Temeswar); Prof. h. c. Dr. Stefan Sienerth, Direktor des IKGS

Leitung: Prof. Dr. Roxana Nubert

18:30 – 19:00 Uhr Richard Wagner (Berlin): „Grüß Gott Genossen! Kameraden Fuck off!“ Wie und warum ich zur „Aktionsgruppe Banat“ kam

19:00 – 19:30 Ion Bogdan Lefter (Bukarest): „Aktionsgruppe“ – între poezia germanǎ şi cea româneascǎ. Impactul antologiei Vînt potrivit pînǎ la tare / Prof. h. c. Dr. Peter Motzan (Augsburg): Mäßiger bis starker Wind. Zur Neuauflage einer einflussreichen Anthologie

19:30 – 20:00 Uhr: Eröffnung der Ausstellung „Die Aktionsgruppe Banat“ im Visier des kommunistischen Geheimdien­stes Securitate (Cristina Anisescu, CNSAS Bukarest und William Totok, Foyer vor der Aula Magna)

20:00 Uhr: Empfang des Konsuls der Bundesrepublik Deutsch­land in Temeswar Klaus-Christian Olasz

Freitag, 27. April 2012

 Leitung: Prof. h. c. Dr. Stefan Sienerth (IKGS, München)

9:00 – 9:30 Uhr

Prof. Dr. Roxana Nubert (Univ. Temeswar/Timişoara): Die „Aktionsgruppe Banat“ – drei Jahre „produktiver Provokation“

9:30:00 – 10:00 Uhr

Prof. Dr. Anton Sterbling (Hochschule der Sächsischen Polizei, Rothenburg):

„Aktionsgruppe Banat“ – ein persönlicher Rückblick

10:00 – 10:30 Uhr

Prof. Dr. Jürgen Lehmann (Univ. Erlangen-Nürnberg):

Gruppenbildung im real existierenden Sozialismus. Die „Sächsische Dichterschule“ und die „Aktionsgruppe Banat“

10:30 – 11:15 Uhr

Diskussion und Kaffeepause

 ***

Leitung: Prof. Dr. Jürgen Lehmann

11:15 – 12:15 Uhr

Ernest Wichner (Literaturhaus Berlin):

Vom roten Bart der Anarchie (Zur Lyrik Rolf Bosserts)

12:15 – 12:45 Uhr

Prof. h. c. Dr. Peter Motzan: Ein Splitterangebot. Erinnerungen eines Klausenburgers Germanisten an die frühen Jahre der „Aktionsgruppe Banat“

12:45 – 14:00 Uhr

Diskussion und Mittagessen

***

Leitung: Prof. h. c. Dr. Peter Motzan

14:00 – 14:30 Uhr

Johann Lippet (Heidelberg) / Werner Kremm (Re­schitz/Re­şiţa):

Streiflichter zur Temeswarer Literaturszene: Die „Aktionsgruppe Banat“ und der „Adam Müller-Guttenbrunn“-Literaturkreis

14:30 – 15:00 Uhr

Prof. Dr. Thomas Krefeld (LMU München):

Welcome to the Hotel California, Temeswar (Rumänien)

15:00 – 15:30 Uhr

Dr. René Kegelmann (IKGS, München):

Zur Rezeption der „Aktionsgruppe Banat“ im Literaturbetrieb der Bundesrepublik Deutschland

15:30 – 16:15 Uhr

Diskussion und Kaffeepause

***

Leitung: Prof. Dr. Thomas Krefeld

16:15 – 16:45 Uhr

William Totok (Berlin):

Maßnahmen, Legenden und Unterstellungen. Erste Schritte der Securitate zur Zerschlagung der „Aktionsgruppe Banat“

16:45 – 17:15 Uhr

Prof. h. c. Dr. Stefan Sienerth:

Das Verhältnis Nikolaus Berwangers zur „Aktionsgruppe Banat“ aus der Sicht der Securitate

17:15 – 17:45 Uhr

Prof. Dr. Daniel Vighi (Univ. Temeswar/ Timişoara):

Contraculturǎ, subculturǎ şi underground politic românesc în Timişoara perioadei „Aktionsgruppe Banat“ (Oppositionelle und Subkultur, rumänischer politischer underground in Temeswar zur Zeit der „Aktionsgruppe Banat“)

17:45 – 18:15 Uhr

Dr. Cosmin Dragoste (Univ. Craiova):

Die Sprachkrise bei der „Wiener Gruppe“ und der „Aktionsgruppe Banat“

18:15 – 19:15

Diskussion und Abendessen

19:30 Uhr

Autorenlesung: Werner Kremm, Johann Lippet, Gerhard Orti nau, Anton Sterbling, William Totok, Richard Wagner, Ernest Wichner, (Moderation: Gerhardt Csejka, Frankfurt a. Main)

Samstag, 28. April 2012

Leitung: Dr. René Kegelmann

9:00 – 9:30 Uhr

Gerhardt Csejka:

Zwischen Niemandsland und halber Heimat – der Nobelpreis. Die „Banater Aktionsgruppe“ und ihr Umfeld als Paradigma

9:30 – 10:00 Uhr

Horst Samson (Neuberg):

Der Einfall der Dichter. Blühende Literaturlandschaften – die Saat der „Aktionsgruppe Banat“ ist aufgegangen. Ein Blick zurück nach vorn zum 40. Geburtstag

10:00 – 10:30 Uhr

Dr. Grazziella Predoiu (Univ. Temeswar/Timişoara):

„Belüge mich, aber belüge mich schön“. Lüge und Verrat in den Romanen Richard Wagners

10:30 – 11:15 Uhr

Diskussion und Kaffepause

***

Leitung: Dr. Grazziella Predoiu

11:15 – 11:45 Uhr

Balthasar Waitz (Temeswar/Timişoara):

Roland Kirsch – Versuch über eine zersetzte Welt

11:45–12:15 Uhr

Dr. Sabina Kienlechner (Berlin):

Die „Aktionsgruppe Banat“ im Visier der Securitate

12:15– 12:45 Uhr

Drd. Robert Elekes (Univ. Kronstadt/Braşov):

Die „Aktionsgruppe Banat“ zwischen den Paradigmen der modernen und postmodernen Emanzipation

12:45 – 14:00 Uhr

Diskussion und Mittagessen

***

Leitung: Prof. Dr. Anton Sterbling

14:00 – 14:30 Uhr

Tanja Becker (Univ. Temeswar):

„Am Anfang waren die Wörter“ – Betrachtungen zu einigen Texten und Textausschnitten der „Aktionsgruppe Banat“

14:30 – 15:00 Uhr

Dr. Beate Petra Kory (Univ. Temeswar):

„Sklavensprache“ in der Lyrik der „Aktionsgruppe Banat“ als Notwendigkeit und Herausforderung

15:00 – 16:30 Uhr

Schlussdiskussion und Kaffeepause

***

16:30 – 18:00 Uhr:

Podiumsdiskussion: „Am Anfang war das Gespräch“

Moderation: Eduard Schneider (München):

Teilnehmer: Werner Kremm, Johann Lippet, Gerhard Ortinau, Anton Sterbling, William Totok, Richard Wagner, Ernest Wichner

18:00 Uhr: Abendessen

19:00: Filmvorführung: Helmuth Frauendorfer (Berlin):

Junge rumäniendeutsche Schriftsteller im Visier der Securitate

Organisatorische Hinweise:

-          Veranstaltungsort: Neue Aula

-          Ausstellung und Empfang: Foyer vor der Aula Magna

-          Gemeinsames Mittag- und Abendessen (Catering-Service)

Tagungsleitung:

Prof. Dr. Roxana Nubert

Prof. h. c. Dr. Stefan Sienerth

15: mijlocul lui martie, un mijloc de început de primăvară: Anna Blume şi Kurt Schwitters

Pentru Anna Blume

Poezie Merz 1.

Oh tu, iubita celor douăzecişişapte de simţuri ale mele, ţie
îţi iubesc! – Tu al tău pe tine ţie, eu ţie, tu mie.
– Noi?
Ăsta nu are (în treacăt fie spus) ce căuta aici!
Cine ești tu, imensă odaie de femeie? Tu eşti
– – eşti tu? – Oamenii spun, tu ai fi – lasă-i
să spună, ei nu știu, cum stă turla bisericii.
Tu porți pălăria în picioare și hoinărești pe
mâini, pe mâini hoinăreşti tu.
Hallo, rochiile tale roşii în pliuri albe spintecate.
Roşu iubesc eu Anna Blume, roşu iubesc eu ţie! – Tu
al tău pe tine ţie, eu ţie, tu mie. – Noi?
Ăsta aparţine (în treacăt fie spus) pasiunii reci.
Floare roşie, roşie Anna Blume, cum spun oamenii?
Întrebare de milioane: 1. Anna Blume are pasăre,
2. Anna Blume este roşie.
3. Ce culoare are pasărea?
Albastru e culoarea părului tău gălbui,
Roşii sunt gângurile păsării tale verzi.
Tu fetiţă naivă în rochie de toate zilele, tu scumpă verde
bestie ţie îţi iubesc! – Tu al tău pe tine ţie, eu ţie, tu
mie, – Noi?
Ăsta aparţine (în treacăt fie spus) în pieptul pasiunii.
Anna Blume! Anna, a-n-n-a îţi picur în litere
numele. Numele tău cade în stropi precum seul uşor.
Ştii tu Anna, ştii tu deja?
Tu poţi fi citită şi dinapoi, şi tu, tu
cea mai măreaţă dintre toate, eşti dinapoi la fel ca şi din faţă:
»a-n-n-a«.
Seul picură dezmierdare pe spinarea mea.
Anna Blume, guguştiucule, ţie îţi iubesc!

(“An Anna Blume” – de Kurt Schwitters, traducere din germană  de  A. C.)

1. Kurt Schwitters (1887 – 1948) a fost un poet, pictor şi grafician german. Poemul a fost scris în spiritul mişcării Dada. Inspiraţia pentru acest poem i-a venit când a văzut scrijelită pe un gard propoziţia „Anna Blume are un pasăre.” El a creat ulterior mai multe versiuni pentru acest poem. Poemul de faţă este traducerea versiunii apărute în volumul „Anna Blume. Dichtungen” (Anna Blume. Poeme), editura Paul Steegemann Hannover, vol. 39/40 în seria Die Silbergäule, 1919, p. 5-6.

2. „Merz” era deviza lui Kurt Schwitters! Acest concept s-a născut în timpul unui colaj realizat dintr-un anunţ al Băncii Private şi de Comerţ (Kommerz und Privatbank), din care Schwitters a preluat silaba „-merz”. Particula stârneşte asociaţii cu cuvintele „Kommerz” (comerţ); „ausmerzen” (a stârpi, a scoate, a elimina), Scherz (glumă), „Nerz” (nurcă) şi „Herz” (inimă) şi luna „März” (martie; începutul primăverii). Cu acest concept, Schwitters desemna tehnica lui de a crea colaje din tăieturi din ziare, din reclame şi deşeuri. „Construcţia Merz” – o sculptură-colaj în forma unei grote, la care a lucrat aproape 15 ani (cca. 1923 – 1937, când a emigrat în Norvegia) în casa părintească din Hannover – a fost, din nefericire, asemenea multor alte creaţii ale sale, distrusă de bombardamentele din timpul celui de-al doilea război mondial. „Merz”, spunea el, ar fi o PĂLĂRIE  UNICAT, care nu se potriveşte decât unui singur cap, adică al lui.

3. În Kollwitzplatz (Berlin) există o cafenea cu numele „Anna Blume”. Şi ar mai fi… ar mai fi atâtea de spus!

Who remembers great tragedy in December?

Who remembers Norma? Who remembers Bellini? And who remembers great tragedy anyway? I do. Schopenhauer considered Bellinis “Norma” the “fulfillment of tragedy”. The world premiere took place on 26th of December 1831 at La Scala (Milan). This hier is one of the  most beautiful interpretations of the duet “Mira, o Norma” through the crystal clear voices of Edita Gruberova and Vesselina Kasarova and with piano accompaniment by Friedrich Haider. Enjoy it, please!